Ana Adam este o artistă care trăiește și lucrează în Timișoara, România. Printre cele mai recente expoziții ale ei se numără: Haptic Ecstasy, Atelier 35, București (2019, solo); Mother Tongue, Sector 1 Gallery, București (2019); The Unpleasant Show, Jecza Gallery, Timișoara (2019); Viața – Mod de întrebuințare, Bienala Art Encounters, Timișoara & Arad (2017); Xilogravura matrice stilistică X, Galeria Calpe, Timișoara (2016); Retracings, Monostori Erod, Komarom / Budapest Galeria / Muzeul Țării Crișurilor, Oradea (2014); Xilogravura matrice stilistică IV, Galeria Transformadora, Durango (2010); Fibre, pigmenți, Centrul Cultural Francez, Timișoara (2010, solo); Artă pe genunchi, Galleria 28, Timișoara (2007, solo); Memorial Tapestry, expoziție itinerantă: SUA / Italia / Polonia (2003); Iarăși desene?, Muzeul Banatului, secția de Artă, Timișoara (2002, solo); Ivitation, Kunsthaus, Essen (2001); Expoziție de desen, Centrul Cultural Sindan, Cluj-Napoca, România (2000, solo). A participat la mai multe Bienalele și Trienale internaționale de gravură de la Timișoara (2003), Miskolc (1997), Rio de Janeiro (1998), Cracovia (1997, 1994) și Nürnberg (1994).

„Desenez cu creioane, cu tuş, cu pigmenţi, cu fire textile, pe hârtie sau în ea, în săpun; alteori fotografiez… stări, relaţii, aproape nevăzutul sau energia, siajul acțiunilor. Eu sunt personaj și creator – e o expresie concentrata a felului în care ma regăsesc în: artă, șamanism, noile teorii unificatoare ale fizicii, psihologia transpersonală, mistică. Practic arta ca pe o alchimie cotidiană similară creațiilor anonime ale copiilor şi femeilor. Atunci când cred în sacralitatea materiei ea primește putere, e dinamică, se poate transforma. E liberă să-şi schimbe structura şi forma. Poate deveni artă”.

Cuibul meu e frumos, crede fiecare pasăre, 2022

3 cuiburi
Teracotă, lemn, plută, chingă
Curator: Ami Barak

La invitația Institutului Francez din Timișoara, Ana Adam a construit trei cuiburi în impresionanta sa grădină, pe copaci ei maiestuoși. Un gest artistic poate avea un scop, dar el rămâne în mod fundamental un mod de a observa lumea și de a descoperi lecțiile de înțelepciune oferite de natură. Păsările, prin felul lor de a fi, ne învață un mod de viață foarte profund. Ele construiesc cuiburi confortabile care respectă echilibrul natural și oferă tot ce e necesar pentru a primi o viitoare familie. Păsările sunt, așadar, mici arhitecți ecologici! Artista propune un proiect la fel de ingenios și de surprinzător, ca și al maeștrilor constructori care se ignoră pe ei înșiși, prin reflecție simbolică și o abordare ecologică.

Artista a fost inspirată de prezența unei cupole geodezice aflate deja în grădină, o structură semisferică auto portantă, de proporții ideale. Forma sa oferă un volum optim în raport cu suprafața podelei, o soliditate care poate rezista la toate încercările și un confort foarte… matern. Atrage întotdeauna privirile și se deosebește de majoritatea adăposturilor mai tradiționale, deoarece combină designul, eleganța și funcționalitatea. În același timp, structura sa îl face foarte rezistent la vânt și intemperii. Deoarece domul este considerat un tip de geometrie sacră i se atribuie multe caracteristici mistice. Se spune că orice ființă vie care se află într-o astfel de structură va fi mai bine conectată la univers și la energia cosmică simțindu-se ca în pântecul mamei. Deoarece cupola este o suprafață semisferică, aerul circulă în permanență reducând dezvoltarea umezelii, a ciupercilor sau a bacteriilor. Acustica sa interioară este excelentă, la fel ca și senzația de spațiu infinit, deoarece nu există stâlpi, coloane sau alte elemente care să împiedice curgerea. Materialul ales este teracota, un tip de argilă arsă care respectă mediul înconjurător, are longevitate și performanță energetică, pe lângă calitățile estetice.

Alegând în mod deliberat acest material pentru a-și construi cuiburile, Ana Adam se înscrie într-o relație corectă cu natura, considerând-o ca o „ființă” de sine stătătoare în sine.