Pe 22 octombrie, membrii Academiei Goncourt au anunțat, printr-o conferință de presă care a avut loc la București, numele celor patru romane ale celei de-a treia etape de selecție, romanele finaliste anul acesta la Premiul Goncourt. Este vorba despre: Madelaine avant l’aube de Sandrine Collette (J.-C. Lattès), Houris de Kamel Daoud (Gallimard), Jacarandade Gael Faye (Grasset) şi Archipels de Helene Gaudy (L’Olivier).

Anunțul a fost făcut de președintele juriului Premiului Goncourt, sciitorul Philippe Claudel, în prezența a șase alți membri ai Academiei Goncourt –  Pascal Bruckner, Tahar Ben Jelloun, Camille Laurens, Paule Constant, Pierre Assouline, Philippe Claudel, Didier Decoin. Evenimentul s-a bucurat de prezența Excelenței Sale Domnul Nicolas Warnery, Ambasadorul Franței în România, a Evei Nguyen Binh – președinte executiv al Institutului Francez din Paris, amfitrion fiind Julien Chiappone-Lucchesi – directorul Institutului Francez din România.

„A citi o carte înseamnă bucurie, dar pentru noi, juriul, înseamnă şi o mare responsabilitate, nu numai pentru cititori, nu numai pentru autori, dar şi pentru editori, pentru că de noi depinde ca această carte, singura care primeşte anul acesta, ca în fiecare an, acest premiu, să fie reprezentativă pentru fiecare dintre noi.

Premiul Goncourt înseamnă acest lucru: recunoaştere, dar şi aşezare, cumva, într-un trend naţional şi internaţional. A citi o carte înseamnă, de fapt, timpul efectiv, dar şi timpul de după aceea.

A citi înseamnă a te confrunta cu celălalt, a te apropia de el, a intra în contact cu ideile, cu sensibilitatea sa (…) Iar asta înseamnă şi întâlnirea cu celelalte culturi care ne apropie prin traducere de alţi semeni şi ne îmbogăţesc. Şi dacă şi tinerii alături de ceilalţi cititori vor privi aşa literatura, aceste cărţi, acum patru la număr, şi lupta pentru a ne păstra publicul este câştigată. Ne întâlnim pe 4 noiembrie, atunci când avem alegerea finală”, a mărturisit Philippe Claudel, președintele juriului, înainte să anunţe cele patru titluri intrate în finala celui mai vechi şi important premiu literar din Franţa.

ROMANELE FINALISTE:

●  Madelaine avant l’aube a fost publicat în 2024. Sandrine Collette continuă să exploreze adâncurile întunecate ale sufletului uman cu o scriitură incisivă și poetică. Romanul transpune cititorii în lumea rurală din Morvan, unde secretele de familie și dramele personale sunt dezvăluite pagină cu pagină. Madelaine avant l’aube a fost preselectată și pentru «Prix Goncourt des lycéens», o competiție organizată de Fnac și Ministerul francez al Educației, Tineretului și Sportului, sub patronajul Academiei Goncourt.

Madelaine avant l’aube este un loc ferit de timp. Acest mic cătun, cunoscut sub numele de Les Montées, este o țară în sine pentru gemenele Ambre și Aelis și pentru bătrâna Rose. Aici, viața nu a fost niciodată ușoară. Familiile muncesc un pământ arid care aparține altora, îndură nedreptatea cu dinții încleștați. Dar așa a fost întotdeauna, până în ziua în care apare Madelaine, o fetiță sălbatică și înfometată din pădure. Adoptată de familia Montées, Madelaine îi încântă cu pasiunea, curajul și vioiciunea ei. Dar în ochii ei există încă o mică flacără care nu este în regulă, o mică flacără care într-o zi va aprinde lumea. În Madelaine avant l’aube, Sandrine Collette pune sub semnul întrebării ordinea lucrurilor, sondează instinctul de revoltă și face prin intermediul unei scriituri remarcabile o odă legăturilor de familie.

Sandrine Collette, născută la Paris în 1970, este o personalitate marcantă a literaturii franceze contemporane. Are un palmares academic strălucit.  Și-a făcut intrarea într-un mod remarcabil în lumea literară cu primul său roman, Des nœuds d’acier, publicat în 2013 la Editura Denoël. Acest thriller psihologic, care spune povestea unui bărbat întemnițat și torturat de doi frați, a câștigat «Grand Prix de littérature policière» și «Prix littéraire des lycéens et apprentis de Bourgogne». A continuat cu Un vent de cendres în 2014, un roman care revizitează povestea Frumoasa și Bestia pe fundalul recoltei de struguri din Champagne. În 2016, a publicat Il reste la poussière, care i-a adus «Premiul Landerneau» pentru Thriller. Cel de-al optulea roman al său, Et toujours les forêts, o operă de ficțiune post-apocaliptică, a câștigat «Prix de La Closerie des Lilas», «Prix Amerigo Vespucci» și «Grand Prix RTL Lire» în 2020.

Printre cele mai cunoscute scrieri ale sale se numără On était des loups, publicată în 2022, pentru care a câștigat «Prix Jean Giono» și «Prix Renaudot des Lycéens».

Sandrine Collette este o autoare ale cărei povești captivante și personaje complexe, combinate cu talentul său literar, au poziționat-o ca figură marcantă în literatura contemporană.

● Houris (Gallimard, 2024) este un roman care explorează temele religiei, libertății și identității. Romanul a fost apreciat de critici pentru profunzimea și originalitatea sa. Daoud continuă să pună în discuție probleme existențiale și ale societății, oferind cititorilor săi o reflecție profundă asupra lumii contemporane. Romanul a fost selectat în 2024 pentru «Prix Goncourt des lycéens», o competiție organizată de Fnac și Ministerul Educației Naționale, Tineretului și Sportului, sub patronajul Academiei Goncourt. Kamel Daoud este cunoscut, de asemenea, pentru poziția curajoasă pe care a adoptat-o cu privire la subiecte sensibile precum religia și politica din Algeria. În ciuda obstacolelor, el continuă să apere libertatea de exprimare și să promoveze dialogul deschis. Astăzi, Kamel Daoud este o voce importantă în literatura contemporană de limbă franceză. El întruchipează angajamentul intelectual și rezistența în fața opresiunii, făcând din el o figură emblematică în literatură și jurnalism.

„Eu sunt adevărata urmă, cea mai solidă dovadă a tot ceea ce am trăit în zece ani în Algeria. Ascund istoria unui întreg război, înscrisă pe pielea mea încă de când eram copil”.

Aube este o tânără algeriană care trebuie să își amintească războiul de independență, pe care nu l-a trăit, și să uite războiul civil din anii 1990, pe care l-a trăit chiar ea. Tragedia ei este marcată pe corp: o cicatrice pe gât și corzile vocale distruse. Mută, visează să își regăsească vocea. Singura persoană căreia îi poate spune povestea ei este fiica din pântecele ei. Dar are ea dreptul să păstreze acest copil? Este posibil să dai viață atunci când aproape ți-a fost smulsă? Într-o țară care a adoptat legi care pedepsesc pe oricine menționează războiul civil, Aube decide să se întoarcă în satul ei natal, unde a început totul și unde morții i-ar putea răspunde la întrebări.

Kamel Daoud, născut în 1970 în Mesra, Algeria, este un scriitor și jurnalist algerian francofon. În 1994, Kamel Daoud și-a început cariera jurnalistică la Quotidien d’Oran, un ziar algerian de limbă franceză. Trei ani mai târziu, a publicat acolo prima sa rubrică, intitulată „Raina raikoum” („Opinia noastră, opinia voastră”). A devenit redactor-șef al ziarului și timp de opt ani s-a bucurat de o mare libertate de exprimare, în ciuda constrângerilor politice și sociale. În paralel cu cariera sa de jurnalist, Kamel Daoud a început să scrie.

Primul său roman, Meursault, contre-enquête (2013), este o rescriere a celebrului L’Étranger al lui Albert Camus, văzut din punctul de vedere al arabului anonim ucis de Meursault. Acest roman i-a adus «Prix Goncourt du premier roman» în 2015, precum și «Prix François-Mauriac» și «Prix des cinq continents de la Francophonie».

●  Jacaranda a apărut la Editura Grasset în 2024. Cartea explorează istoria Rwandei prin intermediul a patru generații și încearcă să străpungă tăcerile țării după genocidul Tutsi. Acest roman a fost nominalizat și la «Prix du Roman Fnac 2024» și este considerat un text puternic și necesar. Cariera sa atipică și capacitatea sa de a exprima emoțiile exilului fac din el un artist complet, a cărui voce rezonează mult dincolo de granițe. 

Ce secrete ascunde umbra jacarandei, copacul preferat al Stellei? Prietenului ei Milan îi va lua ani de zile să afle. Ani pentru a străpunge tăcerile din Rwanda, devastată după genocidul Tutsi. Redând glas celor care au dispărut, tinerii vor scăpa de singurătate. Și își vor găsi liniștea pe malurile magnifice ale lacului Kivu.

De-a lungul a patru generații, cu blândețea sa unică, Gaël Faye ne spune povestea teribilă a unei țări care încearcă, în ciuda tuturor, să dialogheze și să ierte. Ca un copac aflat între întuneric și lumină, Jacaranda celebrează umanitatea, paradoxală, iubitoare și vie.

Gaël Faye s-a născut la 6 august 1982 în Bujumbura, Burundi. Mama sa este rwandeză, refugiată în Burundi după primele valuri de persecuții împotriva Tutsi în urma Revoluției din 1959, iar tatăl său este francez.

La vârsta de treisprezece ani, în urma izbucnirii Războiului Civil în Burundi în 1993 și a genocidului Tutsi în Rwanda în 1994, Gaël Faye a fugit din țara sa natală în Franța. Înscris pe listele de repatriere, el a ajuns în Franța împreună cu sora sa în aprilie 1995. După ce a stat la o familie adoptivă în apropiere de Oyonnax, a fost reunit cu mama sa la Versailles. În timpul adolescenței a descoperit rap-ul și hip-hop-ul, găsind în muzică o modalitate de a-și exprima durerea exilului și de a se reconstrui după ce și-a pierdut orientarea.

A studiat la Liceul Jules-Ferry din Versailles, apoi a obținut un masterat în finanțe la École Nationale d’Assurance (ENAss) și a lucrat la Londra pentru un fond de investiții. A părăsit însă City-ul londonez pentru a se dedica scrisului și muzicii. A format grupul Milk Coffee and Sugar cu Edgar Sekloka. Au lansat un album în 2009, care a fost numit „descoperirea anului” la Festivalul Printemps de Bourges în 2011. În 2013, primul său album solo, Pili Pili sur un croissant au beurre, a fost lansat la casa de discuri Motown France. Albumul, înregistrat între Paris și Bujumbura, a câștigat «Prix Charles-Cros des lycéens de la nouvelle chanson francophone».

Pe lângă cariera sa muzicală, Gaël Faye s-a bucurat de un mare succes literar cu primul său roman, Petit pays, care a câștigat «Prix Goncourt des lycéens» și «Prix du roman Fnac» în 2016.

●  Archipels (L’Olivier, 2024) abordeazătemele explorării și memoriei și ilustrează perfect stilul narativ unic al autoarei, care îmbină ficțiunea și realitatea. Publicată în 2024, această carte este o reflecție poetică asupra memoriei și a legăturilor familiale. Anul acesta cartea a fost preselectată și pentru «Prix Goncourt des lycéens», un concurs organizat de Fnac și Ministerul francez al Educației, Tineretului și Sportului, sub patronajul Academiei Goncourt. 

„Există o insulă la marginea Louisianei care poartă numele tatălui meu și care, în fiecare zi, se scufundă un pic mai mult sub apă”

A fost nevoie ca mintea ei să se rătăcească pe Insula Jean-Charles pentru ca, în sfârșit, să se întâlnească cu tatăl ei. Cine este acest bărbat cu o prezență tăcută, cu cuvinte rare, care pretinde că nu-și amintește nimic? Pentru a afla, se lansează într-un proiect singular: să-i redea amintirile, să le readucă la viață în obiecte și peisaje. Primul loc de explorat este atelierul în care a adunat tot felul de curiozități, urme care alimentează ancheta asupra acestui mister al proximității: trecerea timpului și marile necunoscute care rămân adesea părinții noștri. Prin intermediul acestei geografii intime, Hélène Gaudy explorează ceea ce se transmite în tăcere, oferindu-i tatălui său speranța unui loc insubmersibil, iar cititorilor, un text sensibil, de o mare frumusețe.

Hélène Gaudy, născută la Paris în 1979, este o scriitoare franceză al cărei parcurs este marcat de o solidă formare artistică și de o carieră literară variată.

A studiat la École nationale supérieure des arts appliqués et des métiers d’art, apoi la École supérieure des arts décoratifs din Strasbourg. Acolo a prezentat un proiect de diplomă atipic: primul său roman, Vues sur la mer, care a fost publicat de Impressions nouvelles și inclus în a doua selecție pentru «Prix Médicis» în 2006.

În plan profesional, Hélène Gaudy este implicată în diverse proiecte editoriale și artistice. S-a alăturat colectivului „Inculte”, un grup de scriitori, editori și filosofi, și joacă un rol activ în revista cu același nume. Publică, de asemenea, cărți pentru tineri, care combină adesea text și imagini, o combinație care reflectă formarea sa inițială în artele vizuale.

Lucrările sale literare, cum sunt Une île, une forteresse (2016), Plein hiver (2019) și Un monde sans rivage (2021) atestă interesul lui Hélène Gaudyei pentru locuri și influența lor asupra narațiunilor, precum și capacitatea de a crea atmosfere imersive și poetice. Angajamentul ei nu se limitează la scris. Hélène Gaudy organizează ateliere de scriere creativă pentru un public variat, inclusiv pacienți, migranți, elevi și rezidenți ai caselor de bătrâni. Hélène Gaudy își îmbogățește în permanență lucrările și își împărtășește pasiunea pentru literatură și artă cu un public tot mai larg.