Alle Dicu și Antoine Herran

Perioada de rezidență :

17 august – 12 septembrie

Alle Dicu

Născută în orașul Alba Iulia, Alle Dicu a absolvit Universitatea Națională de Arte Plastice în 2017 și Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, unde a susținut în 2021 o teză intitulată „Viziuni de suprafață: marmura ca suprafață sensibilă și percepția sa vizuală”. În același timp, fotografia și arta plastică au condus-o spre activitatea de realizator video și apoi de regizor de film. Producțiile sale imortalizează atât oameni, dansatori, spații, cât și reflecțiile sale asupra amintirilor și percepțiilor. Lucrările sale sunt o investigație asupra existenței, ce reflectă lumea ca un corn al abundenței prea mare pentru a nu părea gol la prima vedere. Alle a facilitat cercuri de discuții care au dus la publicarea a două eseuri colective: „Ring de dans, sală de așteptare” și „Dancefloor laboratory”. Primul său lungmetraj a fost lansat la începutul anului 2021 și documentează activitatea unui traducător literar în locuința sa din București..

*

Antoine Herran

Originar din regiunea Bordeaux, Antoine Herran a fost implicat în ultimii cincisprezece ani în viața culturală underground din Bordeaux, Marsilia și Bruxelles. Muzician autodidact, cu abilitatea de a face câte puțin din toate, s-a înconjurat aproape sistematic de oameni care nu sunt muzicieni, căutând în abordările lor soluții pentru a crea muzică și a urca pe scenă. Împărțit între munca de compozitor și diverse alte activități, întâlniri și provocări succesive l-au făcut să își asume pe rând rolul de instrumentist, compozitor, textier, aranjor, regizor și programator cultural. În afară de o multitudine de proiecte muzicale punk, underground pop sau de improvizație mai mult sau mai puțin efemere, printre colaboratorii săi se numără poetul Mathias Richard, coregraful Thierry Giannarelli și percuționistul Seijiro Murayama.

Zenobia, și așa mai departe

Alle Dicu și Antoine Herran își propun să realizeze un film documentar despre o carte. „Zenobia” este un roman de Gellu Naum, publicat în România în 1985. Autorul, la bătrânețe, privește retrospectiv la viața sa alături de soția sa, pe care o redenumește Zenobia. Trăind în România în perioada dictaturii comuniste, Gellu Naum povestește pe parcursul fiecărui capitol despre dificultățile și momentele triste prin care a trecut, consolidându-și totodată credința în metoda de creație, o alchimie experimentală între operă și lume, între soț și soție. După ce au observat că romanul i-a marcat pe prietenii lor, Alle și Antoine și-au propus să investigheze amintirile de lectură ale câtorva persoane din medii diferite din București. Prin alegerea unui discurs audiovizual deschis, ei se așteaptă să descopere o oglindă a vieții cotidiene, luând ca punct de reper această operă a suprarealismului târziu.