Curatori: Liudmila Zinchenko, Răzvan Anton

23–28 mai 2025
Casa Tranzit, str. Barițiu 16
vernisaj: 23 mai, ora 17:30

Orașul francez Dijon este invitat de onoare în cadrul Zilelor Clujului. Cu această ocazie, studenții Universității de Artă și Design din Cluj și cei ai Școlii Naționale Superioară de artă și design din Dijon au lucrat împreună pentru a oferi publicului o expoziție colectivă, coordonată de artiștii Răzvan Anton și Liudmila Zinchenko.

---

Astăzi, memoria devine din ce în ce mai puțin o reproducere mecanică a trecutului și tot mai mult un act de creare a propriei povești. Suntem mai atrași de narațiunile personale – fie ele individuale sau ale unor necunoscuți, povești ale unor grupuri sociale, de gen etc. – decât de istoria universală predată în universități sau expusă în muzee. Experiențele personale, fragmentele de biografii, arhivele fotografice – toate acestea ne captivează, iar storytelling-ul devine un gen tot mai apreciat și mai răspândit.

În această expoziție, artiști tineri explorează diferite strategii de relaționare cu memoria. Pentru Servane Gis, inspirația pornește dintr-o arhivă fotografică ajunsă întâmplător în mâinile sale. Actul artistic îi permite să trăiască viața Celuilalt. Conceptul de postmemorie al lui Jordan Thiebaut își are rădăcinile în amintirile copilăriei și în albumele de familie, conducând în cele din urmă la deconstrucția memoriei și la construirea unei istorii alternative. În centrul lucrării semnate de Jinya Liang se află reflecția asupra propriului cod genetic, prezentat într-o manieră originală și metaforică. Pentru Yeva Ovcharova, căutarea sinelui are loc prin relația cu mama sa, rămasă în Ucraina. Célia Jeanjean invocă fantomele celui de-Al Doilea Război Mondial, adresând întrebarea retorică: „Never again?” (Din păcate, răspunsul pare deja evident). În lucrul cu memoria, artistul nu mai este doar subiect, ci devine actor, criticând mecanismele amneziei sociale.

În proiectul ei, Lorena Maxim dă o nouă viață obiectelor moștenite – ornamente fine din porțelan și broderii delicate – pe care le transferă și le reproduce ca gesturi intime de aducere aminte. Vera Belousov pătrunde în universul fotografiilor găsite, instantanee ale unor vieți necunoscute, ce trasează tăcut un teritoriu familiar: Republica Moldova, în amurgul epocii sovietice. Mădălina Tița își îndreaptă privirea către materialitatea imaginii în sine, interogându-i natura efemeră în raport cu memoria. Pentru Denisa Ceascai, rescrierea mesajelor notate pe spatele fotografiilor devine un ritual tandru, o formă de a gestiona pierderea. Maria Albu explorează conceptul de memorie colectivă și fragilitatea acesteia, pe fundalul trecutului nostru comunist.

La finalul secolului trecut, Jacques Derrida introducea conceptul de hauntologie – o ontologie „bântuită”, în care prezentul este locuit de fantomele trecutului: istorii nerezolvate și reprimate. Aceste „fantome” revin sub forma imaginilor și traumelor culturale care modelează percepția asupra sinelui. Arta, prin limbajul său vizual și emoțional, devine adesea o cale de întâlnire cu aceste spectre.

Expoziția de față abordează memoria ca practică performativă: ca acte de rememorare, uitare, reconstrucție și imaginare. Subiectul își modelează identitatea într-un dialog continuu cu contextul social, istoric și personal. Autoidentificarea este un proces perpetuu. Ne reconstituim pe sine de fiecare dată când ne amintim. Și de fiecare dată când uităm.

Liudmila Zinchenko · Răzvan Anton