Joséphine Topolanski

Rezidență la București în perioada 28.07 – 28.08.2025

Organizat de Institutul Francez din România, în parteneriat cu Rezidența9.

Proiect realizat cu sprijinul Institutului Francez din Paris și al Fundației Hippocrène.

„Adevărurile sunt iluzii despre care am uitat ce sunt ele” pentru Nietzsche. Același filozof anunța moartea lui Dumnezeu, adică finalul valorilor absolute si adevărurilor suprasensibile sub ofensiva progreselor tehno-științifice. Ca o construcție umană care s-a uitat pe ea însăși, adevărul este pentru Nietzsche o metaforă care a fost blocată cultural. Dacă ne raportăm la etimologia termenului „metaforă”, metaphora, termenul desemnează un transport, inclusiv în sensul său literar: este ceea ce „poartă dincolo”. O farfurie zburătoare este deci, material și poetic o metaforă, atât cât este, concret, un mijloc de transport, cât și pentru că expresia realizează deplasarea abstractă a unui obiect (farfurioara). Când cauți pe internet formele de OZN-uri (sau FAN-uri) înregistrate, dai peste triunghiuri, mingi de rugby sau chiar tic-tac-uri. Interesul lui Joséphine Topolanski pentru ufologie ține, în mare parte, după părerea mea, de această putere a metaforei. Artista scoate la lumină instabilitatea regimurilor de adevăr, pentru că orice lucru poate – prin privirea artistei – să dobândească o origine extraterestră: abajururi, stâlpi de iluminat, calorifere șlefuite. Poveștile își găsesc forța în lucrul cu formele, materialele și modalitățile narative ale ufologiei, care aruncă o umbră asupra realității noastre terestre, dezvăluită la rândul ei de artistă în potențialitatea ei metaforică.
 Prima masă ufologică la care a participat, în 2020, Joséphine Topolanski a reunit o comunitate de amatori și experți în jurul unei videoconferințe susținute de Dan Farcaș, figură centrală a ufologiei din România și președinte al ASFAN (Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate). În timpul rezidenței sale la Rezidența9 (București), artista a extins căutările sale despre Farcaș în contextul istoric român, în special spre evoluția tratatului politic a ufologiei în timpul si post-regimului Ceaușescu. Abia după căderea comunismului în 1989 ufologia a putut să se dezvolte cu adevărat, scăpând de controlul strict al mass-media impus de regimul lui Ceaușescu. Prolificul Dan Farcaș relatează în special mărturii ale piloților de la sfârșitul anilor 1960, care descriau obiecte luminoase, eliptice, zburând fără zgomot, cu viteză extrem de mare și schimbări de direcție imposibile pentru aeronautica clasică. În acest context istoric, marcat de cultul personalității, supravegherea intensificată și explozia cenzurii, Farcaș observă că piloții nu aveau niciun interes să depună mărturie.
 Dar ceea ce a atras-o pe Joséphine Topolanski în explorarea ufologiei românești se află și în conexiunile dintre folclor, religie și fenomenele aeriene. Din acestea rezultă o reflecție originală a artistei asupra formelor vizuale pe care le iau credințele – ufologice sau ortodoxe – învăluite într-un aparat liturgic surprinzător de asemănător: veșmânt de preot, altar, mitră… Referințele colective (religioase sau ficționale) devin realități împărtășite, iar molletonul protector folosit la altarele liturgice se apropie, prin privirea artistei, de pereții căptușiți care acoperă interiorul navelor spațiale. 

Elora Weill-Engerer