Joséphine Topolanski

Rezidență la București în perioada 28.07 – 28.08.2025

Organizat de Institutul Francez din România, în parteneriat cu Rezidența9.

Proiect realizat cu sprijinul Institutului Francez din Paris și al Fundației Hippocrène.

„Adevărurile sunt iluzii pe care am uitat că sunt”, spunea Nietzsche. Același filosof anunța moartea lui Dumnezeu, adică sfârșitul valorilor absolute și al adevărurilor suprasensibile sub ofensiva progresului tehnico-științific. Ca construcție umană care s-a uitat pe sine însăși, adevărul este pentru Nietzsche o metaforă care a fost înghețată cultural. Dacă ne bazăm pe etimologia cuvântului „metaforă”, metaphora, termenul desemnează un transport, inclusiv în sensul său literal: este ceea ce „duce dincolo”. O farfurie zburătoare este, așadar, material și poetic, o metaforă, atât pentru că este, concret, un mijloc de transport, cât și pentru că expresia operează deplasarea abstractă a unui obiect (farfuria). Când căutăm pe internet formele de OZN (sau FAN) înregistrate, găsim triunghiuri, mingi de rugby sau chiar tic-tac-uri. Interesul Joséphinei Topolanski pentru ufologie se datorează, în mare parte, în opinia mea, acestei puteri a metaforei. Artista scoate la iveală instabilitatea regimurilor de adevăruri, deoarece orice lucru poate – prin prisma artistei – să capete o origine extraterestră: abajururi, lămpi, radiatoare șlefuite. Povestirile își găsesc forța în lucrul asupra formelor, materialelor, modalităților de narare ufologică care aruncă umbra lor asupra realității noastre terestre, revelată la rândul ei de artistă în potențialul său metaforic.
 Prima masă ufologică la care a participat Joséphine Topolanski, în 2020, a reunit o comunitate de amatori și experți în jurul unei videoconferințe cu Dan Farcaș, figura principală a ufologiei din România și președinte al ASFAN (Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate). În timpul rezidenței sale la Residenta 9 (București), artista și-a extins cercetările asupra lui Farcaș la contextul istoric românesc, în special la evoluția tratamentului politic al ufologilor în timpul și după regimul Ceaușescu. Abia după căderea comunismului în 1989, ufologia a putut să se dezvolte cu adevărat, scăpând de controlul strict al mass-media impus de Ceaușescu. Prolificul Dan Farcaș relatează în special mărturiile aviatorilor de la sfârșitul anilor 1960, care descriu obiecte luminoase eliptice zburând fără zgomot, la viteze foarte mari și cu schimbări de direcție imposibile pentru aeronautica clasică. În acest context istoric, marcat de cultul personalității, supravegherea sporită și explozia cenzurii, Farcaș observă că aviatorii nu aveau niciun interes să depună mărturie. Dar ceea ce a atras-o pe Joséphine Topolanski să traverseze ufologia românească se află, de asemenea, în legăturile țesute între folclor, religie și fenomenele aeriene. Rezultă o reflecție originală a artistei asupra formelor vizuale pe care le iau credințele – ufologice, ortodoxe – învăluite într-un aparat liturgic surprinzător de similar: casulă, altar, mitră… Referențialele colective (religioase sau fictive) devin realități împărtășite, iar moliciunile de protecție utilizate în altarele liturgice se apropie, în viziunea artistei, de pereții capitonați care tapetează interiorul navelor spațiale. 

Elora Weill-Engerer