Lucie Douriaud

Rezidență la Cluj-Napoca în perioada 29.09 – 29.10.2025

Organizat de Institutul Francez din România, în parteneriat cu Centrul Cultural Clujean, cu sprijinul Facultății de Geologie UBB Cluj.

Proiect realizat cu sprijinul Institutului Francez din Paris și al Fundației Hippocrène.

Cu rezidența sa la Centrul Cultural Clujean din Cluj-Napoca, Lucie Douriaud își continuă explorarea adâncurilor pământului printr-un sejur cât mai aproape de materialitatea extractivismului. În continuarea lucrărilor S(oil), replică a câmpurilor petroliere din Texas, și the Next Oil #1 și #2, inspirate de cercetările sale asupra pământurilor rare, artista a intuit că România, atât pentru peisajele sale, cât și pentru istoria îndelungată a exploatării acestora, îi va oferi un teren de cercetare fertil. Fidelă metodologiei sale de a alterna între scări, ea a navigat între micro și macro, de la laborator la mină.
 Prima parte a cercetărilor sale s-a desfășurat la Universitatea Babeș-Bolyai, grație ospitalității lui Călin Gabriel Tămaș, geolog, specialist în minerale metalice. Fragmente de pietre lustruite – argint, covelit, bornit – au fost observate la microscop și fotografiate. În timp ce privirea științifică asupra acestor specimene se concentrează pe proprietățile chimice, puritatea compoziției și structurii lor, ochiul artistului se oprește asupra imperfecțiunilor lor: pete de oxidare, amprente, resturi de rășină de manipulare, picături. Aceste variații intense de texturi, materiale și forme au fost imortalizate prin fotografii microscopice și prin fotografii realizate cu iPhone-ul în binoclu. Între documentare și fotografia artistică, Lucie Douriaud întrezărește în aceste clișee potențialul plastic al imprimării lor, pe bază de cerneluri și suporturi metalice.
 Aceste imagini sunt completate de un alt ansamblu, realizat pe baza colecțiilor Muzeului Județean de Mineralogie din Baia Mare. Pietrele prezentate sunt remarcabile atât pentru valoarea lor geologică, cât și pentru valoarea lor financiară. Pe lângă fotografii, vizita la muzeu i-a permis artistei să-și aprofundeze studiul cristalografiei, selectând diferite scheme din conținutul pedagogic, ca atâtea compoziții în devenire ale sculpturii.
 După această ultra-mărire a materiei minerale, ea a putut să urmărească originea acestora datorită excursiilor. O primă vizită într-o mină deschisă din Roșia Poieni. Muntele este erodat fără încetare pentru a produce cupru, transformat în pulbere și trimis în China. Artista a putut parcurge acest sit metalurgic, de la peisajul în trepte săpat în stâncă, până la fundul minei, unde stagnează apă albastră oxidată, trecând prin sala plină de bazine de transformare în care minereul este adus la fierbere pentru a separa metalul. Acest itinerar în inima ciclului de viață al materiei și al metamorfozelor sale nu numai că aduce răspunsuri la enigmele pe care le ridică opera sa prin analizarea produselor transformate, dar constituie și o experiență puternică din punct de vedere emoțional, datorită densității vizuale a texturilor, culorilor și reliefului. Departe de o fascinație morbidă pentru extractivism, observațiile artistei sunt, dimpotrivă, traversate de o conștiință acută, trăită aici fizic, a devastării mediilor naturale. La câțiva kilometri de mină, lacul Geamăna primește apele uzate pretins depoluate printr-o supraîncărcare de Ph pentru a le regla aciditatea. Lucie Douriaud a putut observa amestecul nenatural dintre aceste ape albastre cristaline și cele ale lacului, de un negru intens din cauza suprasaturării cu acizi. În ciuda culorilor strălucitoare de toamnă ale pădurii din jur, locul este îngrijorător, sinistru din punct de vedere ecologic.
 În continuarea excursiilor, artista a vizitat două peșteri, Peștera Urșilor și Peștera cu Cristale din mina Farcu, precum și vechea mină de sare Salina Turda. Aici, natura este exploatată nu pentru nevoile industriei, ci pentru turism sau agrement. În prima peșteră, trecând de la o cameră la alta, urmând meandrele cavităților, ea se cufundă în efectele de textură și relief, sculptate de apă și eroziune. În a doua peșteră și în vechea mină de sare, ea este captivat de tonurile roșii sau translucide și de marmorarea blocurilor, tăiate manual. Fotografiile fixează stratificările și contrastele percepute în timpul acestor expediții subterane.
 În fiecare seară, artista transcriu cu creioane metalice pe hârtie neagră toate aceste stimuli vizuali, în formate mici A6. Le amestecă cu numeroasele motive și detalii, geometrice și baroce, ale arhitecturii din Cluj, pe care le observă și le notează în deplasările sale zilnice, inițiind astfel o serie de desene, premisele unor țesături viitoare.

Andréanne Béguin