The Spring I Lost | The Lack of Touch

Amaia Molinet

3–14 septembrie 2021

The Spring I Lost | The Lack of Touch reprezintă un demers de documentare personal, al cărui scop inițial a fost de a exersa din punct de vedere creativ sentimentele contradictorii generate de lockdown-ul anului pandemic 2020.

Fotografiile fac parte din trei serii, care au fost realizate și gândite (inițial) separat, fiind ulterior unite de sursa și motivația realizării acestora – incertitudinea și anxietatea generate de pandemie. Amaia Molinet realizează exerciții de documentare a contextelor în care se află (Bilbao, Cluj, Navarra), digerând realitatea cu ajutorul lentilei aparatului de fotografiat. Marcată de imposibilitatea conectării cu natura în timpul lockdown-ului, artista revizitează fotografiile realizate unor copaci, înainte de erupția pandemică, premeditându-și următoarea ieșire într-o pădure, în care aburește lentila obiectivului ca o referință la respirația liberă, fără mască, precum și ca un omagiu adus curentului fotografic pictorialist, specific secolelor XIX și XX.

Actul de redescoperire a sinelui, într-un refugiu denumit (uneori forțat) „acasă”, a devenit posibil datorită introspecțiilor caracterizate de valențe pozitive și negative. Auto-observarea duce la conștientizarea metamorfozelor generate de pandemie, intimitatea devenind deformată, ecranele transformându-se în substitute ale prezențelor umane. Relațiile interpersonale au fost supuse unei obligativități a medierii tehnologice, contactele fizice pierzând teren în fața restricțiilor impuse de autorități. În acest context lipsit de conexiuni fizice, vulnerabilitățile devin personaje centrale: „May your vulnerabilities be your fortress”.

Amaia Molinet este interesată în practica sa artistică de teritorii, granițe (geografice, politice și psihologice), asociază perspectiva identității teritoriale cu diferitele straturi ale realității și ilustrează conexiunea dintre patrimoniul natural și populația diferitelor zone geografice. Extrem de legată de natură și sensibilă la atribuirile identitare ale acesteia, precum și în fața nedreptăților la care este supusă aceasta, lucrările artistei capătă uneori subtile valențe activiste, având, în general, scop de conștientizare și sensibilizare a privitorilor, folosindu-se de instrumente artistice în vederea (re)cunoașterii realității din punct de vedere afectiv și perceptiv.

Lucrările prezente în expoziția The Spring I Lost | The Lack of Touch marchează, pe de-o parte, debutul artistei în sfera unor demersuri personale, motivate de perioada generatoare de întrebări existențiale specifice sentimentelor de nesiguranță, iar pe de altă parte, distanța (față de ceilalți) resimțită în timpul aceleiași perioade caracterizată de limitările pandemice. În ciuda constrângerilor legale, am reușit să găsim o altă formă de intimitate, mai stratificată: în noi înșine, în părțile noastre bune, dar și în cele mai puțin bune, adăpostite de recent adaptatele „safe havens” – corpuri, mâini, pereți sau relații. Această formă de intimitate este omniprezentă în conexiunea Amaiei Molinet cu natura, chiar și într-un spațiu în care lumina și aerul curat nu (prea mai) pătrund. Artista demonstrează, prin această expoziție, cum oamenii, la fel ca orice formă de organism viu, se pot adapta condițiilor nefavorabile, continuându-și parcursul ascensional.

Amaia Molinet (1988) este o artistă născută la Lodasa (Navarra) care trăiește și lucrează actualmente în Bilbao. Deține o diplomă de Master în Artă contemporană, tehnologică și performativă și o diplomă de licență în Arte plastice, obținute la Universitatea din Țara Bascilor.
Și-a dezvoltat practica artistică printr-o fotografie extinsă, abordând relația dintre teritoriu și identitate și scoțând în evidență caracteristicile simbolice ale peisajelor.
A primit burse și premii de la organizații precum Muzeul Guggenheim, INJUVE (Ministerul Culturii din Spania), Eremuak (Guvernul basc), Centrul de Artă Complutensem, Centrul de Artă contemporană Huarte sau Fundația BilbaoArte și a efectuat sejururi artistice la Artifariti (Sahara Occidentală), SIM House (Reykjavik), Nau Estruch (Sabadell, Barcelona), Zébra3 –Fabrica Pola (Bordeaux) și la Centrul de Interes (Cluj-Napoca).
A avut expoziții precum Transfăgărășan la Institutul Cervantes (București), The Earth may want to be like it was before existing la Hiriartea (Pamplona), Das Paradies la La Taller (Bilbao), Future Fossils la Muzeul arheologic din Bilbao și la Centrul cultural San Martín (Buenos Aires) și Mugak la Fundația BilbaoArte.
Operele sale au fost incluse în expoziții colective din locuri precum Muzeul din Navarra (Pamplona), Sala Rekalde (Bilbao), Centrul cultural Montehermosoși Muzeul Artium (Vitoria-Gasteiz), Muzeul San Telmo (Saint-Sebastian), Centrul de Artă contemporană Fabra i Coats (Barcelona), sau Galeria Rafael Pérez Hernando (Madrid), printre altele.