Pădurea interzisă
Expoziție de Mélanie Patris (Belgia)
7–20 decembrie
La Cave, Institutul Francez
Vernisaj 7 decembrie, ora 18.00
Program de vizitare: luni–vineri, 10.00–17.00
Se spune că în noaptea de Sânziene, cerurile se deschid, lăsând calea liberă între lumea muritorilor și cea a spiritelor. Zânele recoltelor, Sânzienele, zboară prin aer binecuvântând recoltele. Ființe sălbatice și miraculoase, ele nu suportă să fie văzute de muritori, rănind pe oricine, mai ales pe bărbații care îndrăznesc să transgreseze acest interzis. Sărbătoarea cu același nume, care are loc în jurul solstițiului de vară, mai exact pe 24 iunie, își are originea în cultele agrare precreștine, sărbătorite în multe țări europene. Pe teritoriul României această sărbătoare are o importanță particulară, fiind celebrată până în zilele noastre. În satele copilăriei, fetele culegeau florile galbene de sânziene și făceau coronițe ce se agățau la porți, pentru a invoca protecția și belșugul. Era o zi de sărbătoare, când nu se lucra, și focurile ardeau până noaptea târziu pe dealurile înconjurătoare.
Proza lui Mircea Eliade, de unde am împrumutat numele expoziției (Pădurea interzisă fiind titlul în franceză al romanului Noapte de Sânziene), ne învață că miturile și simbolurile există printre noi, deghizate în fapte aparent banale ale vieții cotidiene. Miracolele există, pentru cine are ochi să le vadă.
Mélanie Patris este o artistă în căutarea miraculosului. Prin practica sa fotografică și ritualurile pe care aceasta le presupune, ea ne dezvăluie un teritoriu ce se află dincolo de frontierele fizice, un teritoriu invizibil, dar nu mai puțin real. A fotografia invizibilul ? Acest lucru pare paradoxal, și totuși ea reușește prin mijloace specifice mediului fotografic, precum timpul de expunere, suprapunerile, tehnicile fotografice vechi sau ‘sărace’ (precum polaroidul), care invită hazardul să se infiltreze în imagine. Seriile prezentate în această expoziție au fost realizate în cadrul a două rezidențe în mediul rural. Prima dintre acestea, Incipit, realizată în 2017 în Condroz, un teritoriu jalonat de pășuni, păduri, coline și sate, explorează posibilitatea de a regăsi natura sălbatică ce ne locuiește, conexiunea cu natura și cu celelalte ființe non-umane, libertatea în afara constrângerilor societății. Calul, care apare adesea în fotografiile ei, este un simbol al acestei naturi sălbatice dar și un animal psihopomp, care permite trecerea către alte lumi. Și, am mai putea adăuga, simbol solar în mitologia agrară despre care era vorba.
Cealaltă serie, Sortir de la forêt (Ieșind din pădure), s-a derulat în timpul unei rezidențe la Ocquier, un sat cu un trecut tumultuos, în special în epoca contrareformei, când numeroase femei (și câțiva bărbați) au fost acuzate și executate pentru vrăjitorie. Mergând pe urmele acestor femei, Mélanie interoghează raportul lor cu invizibilul, cu îngrijirea, cu ritualul și cu natura. Atrasă de legendele din jurul pădurii Baciu, Melanie dorește de multă vreme să ne viziteze orașul, pentru a încerca să-i pătrundă misterele. Această expoziție poate fi un punct de pornire.
Teodora Cosman
 www.melaniepatris.com |
Născută în 1977 la Tournai, Belgia, Mélanie Patris trăiește și lucrează la Bruxelles. |