Diana Popuț
 

La Cave | 19 octombrie – 3 noiembrie | Vernisaj: 19 octombrie, ora 18 | Program de vizitare: luni–vineri, 10–17

Curator: Xenia Tinca

Pòros este un termen cu rădăcini etimologice antice și încrengături semantice bogate și complexe. În greaca veche, cuvântul putea să însemne deopotrivă instrument sau străpungere, trecere sau resursă, pod sau călătorie. În moștenirea etimologică pe care a lăsat-o în multe limbi moderne, polivalența sa se manifestă pregnant. Pòros se poate de asemenea referi la limită, poate circumscrie ideea unei granițe subtile -reală dar totuși permeabilă- între două dimensiuni ale realității. Astfel, el poate fi un concept central pentru înțelegerea modurilor în care lucrurile  nevăzute comunică și influențează domeniul vizibilului. Pòros – străpungerea  este ceea ce facilitează conexiunea și interacțiunea dintre cele două lumi. În această înțelegere, cuvântul sugerează că realitatea nu e simplă, lineară sau superficială, ci posedă dimensiuni profunde, adâncimi ce pot fi explorate și înțelese.

Pòros se poate înțelege ca resursă și astfel poate conota ideea de plinătate creativă care stă la baza însăși existenței universului și a complexității acestuia. Dintr-o perspectivă contemporană, pòros poate fi asociat cu potențialul și capacitatea creativă a individului de a genera și aduce ceva nou în lume. Se referă la capacitatea de a explora și de descoperi noi idei, soluții și abordări inovatoare. În fine, un alt sens relevant al termenului este trecerea, curgerea. Putând fi deci asociat cu ideea de mișcare continuă, de permanentă devenire a realității, el ajunge să conoteze natura dinamică și schimbătoare a realității, permanentul ei flux și bogăția potențialului existenței, mereu capabil de a genera o multitudine de forme.

În ce privește lucrările expuse de Diana Popuț, pòros este conceptul care le unește pe toate, atât din perspectiva sensurilor pe care acestea le încorporează, cât și din punct de vedere al esteticii vizuale pe care artista o asumă. Cu delicatețe și rafinament, dar și cu o inconfundabilă sofisticare, lucrările sale utilizează texturi organice și poroase, sugerând entități care respiră și au viață, în sensul cel mai general (sau generos) al termenului. Sunt adesea realizate din acumulări de urme, cu existență aproape imaterială, din gesturi simple care se traduc în urme repetitive și ireversibile, în perforări și cavități formând structuri vizuale ce aduc în discuție fragilitatea, ca parte a procesului creativ și inerentă componentei tehnice a acestuia.

Lucrările Dianei Popuț oferă ca sens esențial o conștientizare a dualității existenței, a ireversibilității acțiunilor umane și a faptului că însăși viața poate fi concepută și construită artistic, că poate poseda a anumită estetică formală și conceptuală. Ca indivizi, suntem cu toții în paradoxala situație de a exista ca puncte în univers și totuși capabili să manifestăm elemente comune care ne conectează, ne așază în comunicare și în comuniune, suntem mici și umile perforări ale suprafeței realului și totuși contribuim unic și împreună la implauzibila și fascinanta armonie a întregului creației.  

Născută în Cluj-Napoca, România, în 1994, Diana Popuț și-a obținut licența în arte vizuale la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. În 2015 a studiat cu bursă Erasmus timp de un semestru în Spania, la Universidad de Castilla la Mancha din Cuenca, unde a realizat prima ei instalație Sine qua non. În 2016, beneficiind de aceeași bursă la Accademia di Belle Arti di Brera di Milano, a început seria Finestre – un proiect pe termen lung. În 2020 a beneficiat de o mobilitatea de plasament Erasmus la atelierul lui Laurențiu Adrian Craioveanu din Lodi, Italia (în cadrul doctoratului la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca), unde a învățat noi tehnici de sculptură și a început o serie de lucrări în marmură folosind materiale aduse de aluviunile râului Adda. În prezent locuiește și lucrează la Cluj și la București.