Provocarea

Până în 2050, se estimează că două treimi din umanitate va trăi în zone urbane. Ținând cont de această creștere, dezvoltarea durabilă nu poate fi realizată fără a transforma semnificativ modul în care proiectăm și organizăm zonele urbane.

Astăzi, aproape 55% din populația totală a României trăiește în mediul urban. În timp ce România rămâne una dintre cele mai puțin urbanizate state europene, inegalitățile dintre zonele urbane și cele rurale sunt semnificative, iar dinamica exodului rural este încă puternică.

Din 1989, orașele românești au cunoscut o evoluție dinamizată a structurii lor urbane. Mult mai rapid decât alte orașe, Cluj, București, Iași și Timișoara au cunoscut schimbări economice și sociale și au atras mii de oameni. Această creștere a populației a avut loc într-o perioadă în care infrastructura publică era inadecvată și îmbătrânită. Astfel, multe zone urbane suferă astăzi de incapacități funcționale ale rețelelor energetice și de transport, de probleme legate de traficul auto (congestionare, poluarea aerului etc.), de probleme privind locuințele sau gestionarea deșeurilor.

În conformitate cu Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 11, orașele durabile se creează prin transformarea mobilității și facilitarea transportului verde, limitarea traficului în centrul orașului, reconversia terenurilor urbane, recuperarea spațiului urban, planificarea unei dezvoltări armonioase și rezonabile a orașelor. Este vorba despre construirea orașului de mâine, ținând cont de principiile dezvoltării durabile, într-o manieră participativă și incluzivă.