Sa préférée, Sarah Jollien-Fardel

(Paris, Sabine Wespieser Éditeur, 2022, 200 pagini)

Dincolo de frică, există amintiri. Există lovituri de pumn, ochi înlăcrimați, țipete de furie sau de durere. Există cadavre.

Premiată cu Premiul Romanului FNAC în 2022, Sa préférée de Sarah Jollien-Fardel este mărturia unui copil privat de copilărie. În cantonul Valais, un sat de munte din Elveția, tragedia unei familii martirizate trece neobservată.

Prin intermediul protagonistei Jeanne, Sarah Jollien-Fardel ne vorbește despre masacrul unei tinereți. Tatăl o chinuie pe Jeanne, pe cealaltă fiică a sa și pe soția lui, dar nu e vorba doar de răni fizice, ci și de temeri și umilințe care nu se vindecă niciodată. Ochii sălbatici și bulbucați ai bărbatului rămân imprimați pe retina lor. Jeanne luptă împotriva propriei copilării, împotriva tatălui ei brutal, împotriva ei înseși: „Nu aveam treizeci de ani, eram în război. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.” (pagina 105)

Umilința pe care a suferit-o a privat-o pe Jeanne de identitatea ei. Copilul care fusese se uită la femeia care a devenit și o critică pentru că nu a rupt tăcerea. Neputința de a uita, de a ierta atrocitățile copilăriei este adevărata tragedie, sunetul loviturilor revenind obsesiv în conștiința ei. Viitorul nu poate exista decât în perspectiva trecutului. Dar cum poate cineva să trăiască dacă are permanent trecutul în fața ochilor săi? Ce fel de mort-născut este această ființă blestemată?

Jeanne vrea să trăiască în ciuda tuturor ororilor la care o supune tatăl ei. De aceea, se exilează la Lausanne, dar ceva o ține încă prizonieră la acea vârstă pe care nu a depășit-o, în casa tatălui ei. Poate vinovăția. S-a născut furioasă; se revoltă; se teme să nu fie ca el. Tatăl ei, care este chintesența perversiunii, limita lipsei de idealuri, animalul prădător fără șanse de a fi iertat, o obsedează. Când acesta își cere scuze, Jeanne îl scuipă în față.

În timpul lecturii, avem senzația ciudată că Jeanne își invidiază sora, deoarece ea era favorita tatălui lor. Copilul caută iubire… chiar dacă e vorba de iubirea perversă și violentă a unui monstru.

Miruna Moldoveanu