Clémence Elman

Rezidență la Timișoara în perioada 17.02 – 17.03.2026

Organizată de Institutul Francez din România, în parteneriat cu Fondation Art Encounters.

Proiect susținut de Institutul Francez din Paris și Fundația Hippocrène.

 Pentru rezidența sa la Timișoara, Clémence Elman și-a propus să se bazeze exclusiv pe ceea ce ar găsi – sau nu – la fața locului și să se împovăreze cât mai puțin cu decoruri, accesorii și obiecte care nu ar face decât să împietrească imaginarul mental, fictiv și artificial, pe care îl trezește evocarea lui Dracula în România. Acest mit literar, creație a scriitorului irlandez Bram Stoker, acoperă, cu motivele sale gotice și scurgerile sale sângeroase, ideea pe care ne-o facem despre peisajele și curiozitățile românești. Motiv supraexploatat, atât din punct de vedere cultural, cât și turistic, acesta impunea de la bun început artistului un dublu pericol: iluzia de a putea pretinde că subiectul poate fi tratat în întregime și cea a convingerii artistice de a trebui să-l abordeze cu cea mai singulară originalitate. Păstrând la distanță reconstituirea unei imagistici vampirice, atenția ei s-a concentrat pe ceea ce se află în afara cadrului acestei imagistici, pe infrastructura care susține această întreprindere a fascinației. În acest pas lateral, ea a putut conta pe schimburile cu cercetătorul Marius Crișan și pe munca acestuia la Universitatea din Timișoara pentru a analiza fenomenul Dracula și efectele sale asupra realului.
 Implicându-l în această aventură pe tatăl său – el însuși angajat într-o cercetare genealogică asupra strămoșilor săi români –, ea a planificat un itinerar transilvănean pe urmele celui mai faimos dintre vampiri. La fel ca Bram Stoker, care, nefiind niciodată în România, s-a inspirat din ghidurile turistice pentru a descoperi decoruri potrivite pentru secretele personajului său, artista a pornit de la circuitele și locurile turistice care revendică acum acest patrimoniu draculesc. Pădurile, câmpurile și siturile industriale care defilau în spatele geamurilor mașinii sale au impregnat-o pe artistă cu estetica tipică a acestor locuri de tranziție: puțin dezolante, puțin nostalgice, punctate ici și colo de numeroasele castele austro-ungare. La Hunedoara, contrastul este izbitor, castelul Corvinilor dominând activitățile miniere și siderurgice ale orașului; lângă Brașov, castelul Bran se învecinează cu stațiunea de schi Poiana într-o atmosferă de Twin Peaks. Din aceste disonanțe vizuale, arhitecturale și atmosferice se hrănește gestul ei fotografic. Tatăl său, care este în același timp complice, subiect, copilot, asistent, turist și model, pozează în scenele imaginate de Clémence Elman, explorând variațiile stilului gotic: goticul orașelor sau al câmpurilor, goticul metalic al anilor 2000 sau, dimpotrivă, goticul religios al secolului al XII-lea. Între lumina difuză și culorile desaturate dominate de tonuri reci, figurile umane sunt imortalizate frontal, cu expresii neutre. Pe lângă aura misterioasă care bântuie imaginile, legătura cu Dracula nu este întotdeauna explicită. Ea se joacă în detaliu, în similitudini fortuite între un rând de copaci decapitați și vârfurile din „Supplice de Pal”. Elementele arhitecturale austere sau aluziile teatrale ale peisajului înscriu filmele într-o identitate vizuală post-sovietică, dar aceasta este confirmată și mai mult de banalitatea transformată în ceva straniu, de acel mic detaliu care nu se potrivește într-o aparentă normalitate.
 Clișeele in situ se alătură unui corpus de imagini realizate în studio în Franța, arhivelor fotografice sau filmice ale călătoriei, dar și unei serii de colaje absurde inițiate în timpul rezidenței. Pornind de la propriile fotografii făcute de tatăl ei, Clémence Elman se amuză de diferențele dintre cadrele lor. Turistice pentru unul, estetice pentru celălalt, estompând urmele și convențiile de gen. Fidelă practicii sale, o narațiune vizuală va emerge din acest ansamblu iconografic, instabil și eteroclit. Fiind atât ficțională, cât și documentară, aceasta va fi completată de texte fragmentare și comentarii redactate de artistă, care vor putea da naștere unei viitoare publicații.

Andréanne Béguin